De ce trebuie să iubim noi femeile?
Întrebarea asta putem să ne-o punem în diferite calități. Ca bărbat, câteodată simți că e ca un dar, câteodată că e ca o pedeapsă. E ca și cum ai primi un cadou uriaș prin curierat, dar trebuie să-l cari singur până la etajul 4. Aici nu te poate ajută nimeni, nici măcar cel mai bun prieten. Cari cadoul singur. Ca bărbat vă spun “La mulți ani, dragelor!” Cum să nu vă iubim?
Copilul din mine vă spune “La mulți ani mamelor!”. (Recunosc, copilul din mine e încă prezent, mă cert cu el în fiecare zi.) Am căutat instinctiv în fiecare femeie o mamă. În preajma celor ce aveau acea componentă protectivă, aveam senzația de liniște, o liniște pe care întâmplător am individualizat-o în multitudinea de sentimente ce mă înconjurau. Ele caută copilul din bărbat, iar dacă-l găsesc, vai de steaua lui. Soția mă ceartă exact ca pe cei doi copii ai mei, cu aceeași intonație și cam pentru aceleași prostii.
Și să nu le iubim?
Dacă bagi o femeie într-un grup de bărbați, aceștia își vor schimbă radical comportamentul. Invers nu funcționează. Un bărbat într-un grup de femei devine cantitate neglijabilă. Doar închipuindu-ți scenă e suficient că să-ți dai seama că trebuie să le iubești, așa vorbind toate, deodată.
La mulți ani mamă!
“În spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică”, dar eu spun și că “În sufletul unui om bun stă o mama înger”.
Text: Bob Virgil Marius