Covid19 de România

Dragii mei,

V-au rugat să stați în casă. Ați stat…la cozi în magazine golind rafturile. S-a scos armata pe stradă. Dacă nici militarii și politia nu vă sperie, atunci nu știu ce alternativă mai avem.

Eu nu vă rog să stați în casa. E degeaba. Oricum o să faceți ce vreți. Oricum nu contează ce spun eu, unul dintre medicii care nu și-a mai văzut copilul de 3 săptămâni. Și oricum o să veniți la urgență pentru că vă doare degetul mic de la picior. Vă cer însă să nu mai mințiți. Știu, suntem niște șpăgari. Aveți tot dreptul să vă descotorosiți de noi, prin orice metodă. Dar vă rog, așteptați până trecem de criza asta. Pentru că dacă noi nu mai suntem, cine va mai tratează? Și suntem tot mai puțini. 

Ați venit în valuri. Nu v-ați vizitat părinții și copiii de ani, dar acum…acum se apropie sărbătorile, v-ați gândit să fiți darnici. Și dragii mei, nu ne omorați doar pe noi, vă omorați părinții. Care evită să spună că au copii veniți din străinătate pentru că le este frica. Le este frica să nu vă facă rău.

Ne-ați adus în pragul disperării. Ne comportăm cu fiecare pacient ca și cum ar fi mincinos. Îmi pare rău pentru cei cinstiți. Dar din păcate cei mincinoși sunt mai mulți. Am ajuns să schimbăm definiția de caz. Am ajuns să tratăm fiecare tuse și febra ca o “ciumă” pentru că nu știm dacă s-a spus tot adevărul. 

Știu, vă sperie să ne vedeți costumați. Vă înțeleg frica, dar trebuie să o înțelegeți și voi pe a noastră. Poate măcar acum o să înțelegeți cum ne simțim noi când ne băgați pe toți în oala șpăgarilor.

Sper ca după ce totul o să se termine, atunci când o să ne număram morții și îmbolnăviții, să învățăm ceva. Sper ca toată criza asta să nu fi fost în zadar. Să ne trezim și să învățam că prin minciună și înșelătorie nu o să reușim să ne ridicam. Ca oameni sau ca popor. Că a trecut momentul în care puteam spune: las-o că e bine și așa.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați hotărât să vă implicați pentru noi, cei din linia întâi, pentru bunicii acestei țări, pentru cei care au nevoie acum mai mult ca oricând. Ajutorul vostru e neprețuit.

Vă mulțumesc celor care ați decis să rămâneți în străinătate. Îmi pot doar imagina cât v-a fost de greu. Realitatea cruntă este că o parte dintre voi nu o să vă mai vedeți părintii. Jos pălăria în fața voastră. Prin sacrificiul vostru ne-ați protejat. Și nu pot decât să vă mulțumesc și să vă doresc să fiți bine, acolo unde sunteți.

Pentru toți ceilalți, veniți cu încredere la spital dacă aveți o problema medicală reala. Și fiți sinceri. Prin sinceritate ne ajutați să ne facem meseria. Nu vă fie frica. Noi o să ne facem meseria conform jurământului depus. Poate acum mai mult ca niciodată. Dar vă rog, nu ne mai mințiți.  

Semnat, doar una dintre cei din linia întâi