În această seară în Bocsig, o bună prietenă de-a mea Mihaela Rusu, a murit lovită pe trecerea de pietoni de o mașină care a intrat în depășirea alteia. Romania contemporană inconștiență! Romania grăbita să ucidă! Romania fără răbdare, Romania fără bun simt și respect, Romania polițiștilor care preferă să nu facă nimic civic. Romania hoților și oportuniștilor. Romania celor fără de răbdare!
Mai apoi unii polițiști veniți la fața locului au început să facă mișto și să spună „Poftim, altă mortăciune!” Domnilor polițiști, nu v-ar fi rușine?! Unde sălășluiește acea compasiune și respect față de ființa umană? Cum puteți spune astfel de lucruri? Cine v-a băgat pe voi în poliție nu v-a învățat că decât să vorbiți astfel, ar fi mult mai indicat să luați o piatra în gura?! Avea 17 ani, pentru numele lui Dumnezeu, și chiar era o fata inteligentă.
Mă bucur din tot sufletul că am cunoscut-o, s-a întâmplat într-o seară când cântam la chitară într-un live pe care l-am avut pe Facebook după data de 10 august, am rugat-o și pe ea să cânte cu mine, însa a preferat să țină lanterna altui telefon, pentru ca eu să pot vedea textul. Mi-a făcut o enormă plăcere să aflu cum gândește. Da, ea a fost una dintre puținele persoane cu integritate pe care le cunosc. Dumnezeu să te aibă în grija Lui, suflet drag și scump, îmi pare rău că ai plecat atât de devreme de lângă noi. Am fost onorat să te cunosc! Să ai odihnă ușoara, draga mea Mihaela! Vei rămâne veșnic în inimile noastre! Nu te vom uita niciodată!
PS: Îți mulțumim pentru că ne-ai făcut sa zâmbim! „Omu cu chitara”
E ciudat, cum în viața asta, ne bazăm atât de mult pe cuvinte, dar în momentele astea, ele nu mai înseamnă nimic. Nu credeam că timpul ăsta o să vină, atât de brusc și fără vreo invitație, neputând să se oprească ca să facă loc unei ultime îmbrățișări, unui ultim zâmbet, unui dureros adio. Timpul și cuvintele, aceste două lucruri esențiale ale vieții, nu mai au nici o importanță acum. Un suflet bun s-a dus, o privire caldă s-a stins, un zâmbet minunat, acum ne va veghea de undeva, dintr-un loc mai divin. Suflet drag, tu nu ai plecat, tu ești aici, în fiecare amintire în care zâmbeai și râdeai din toată inima, în fiecare vers dintr-o piesa care îți plăcea mult, în fiecare persoană care ți-a iubit sufletul. Sufletul tău a fost iubit, deoarece ai avut mereu capacitatea de a accepta oamenii pentru ceea ce sunt ei, ai avut curajul de a nu pune nici un strop de falsitate în fiecare sentiment pe care l-ai avut. Draga mea, tu ai fost artă, vei rămâne în fiecare desen pe care l-ai făcut, sufletul tău v-a rămâne mereu același, pentru ca sufletele artiștilor nu mor, ele doar pleacă într-o călătorie mult mai frumoasă ca cea pământească. Noi o să continuăm, chiar dacă e greu, o s-o facem pentru tine.
N-o să-ți spun adio, deoarece ne vom revedea, iar tu o să-mi prezinți noile tale tablouri, o să avem multe de povestit, draga mea prietenă. „Ana Maria Tudur”
Întotdeauna ne gândim că mâine va veni. Pentru noi și pentru cei pe care îi iubim! Amânăm să ne spunem cuvinte frumoase, să ne vedem, să ne strângem în brațe un prieten drag. Amânăm pentru că avem timp. Sau cel putin așa credem. Că suntem eterni, că avem tot timpul din lume înaintea noastră. Că nu trebuie să ne grăbim nicăieri. Toate la timpul lor. Dar uneori, timpul se oprește în loc. Nedrept de devreme. Timpul s-a oprit astăzi pentru un suflet frumos și sensibil. Un om care visa în culori. Un om pentru care culoarea era un infinit de sentimente. Un om vesel și blând, pozitiv și sufletist. Un suflet sensibil de artist. O clipă nenorocită și un accident stupid au oprit toți anii pe care îi avea înainte. I-au spulberat visele, iubirile. Ne-au spulberat pe noi, oamenii care îi iubim și nu reușim să înțelegem că mâine nu va mai veni pentru Mihaela! Draga mea, nu îmi vine să cred că tu nu mai ești printre noi, nu pot sa concep că ai plecat atât de devreme… Parcă acum îmi imaginez cum stăteai și te uitai la mine și la Robi și ne spuneai: „Phui, să nu vă deochi, mi atâta de drag de voi! „. Nu te voi uita niciodată, acea persoană mereu cu zâmbetul pe buze, optimistă, chiar dacă de puțin timp am început să ne petrecem timpul împreună mi-am dat seama că TU îngeraș ai fost un om special, mă doare când mă gândesc că nu o să te mai vad zâmbind, dar știu că acum ai zburat într-un loc mult mai bun, ai plecat unde nu mai este durere și nici întristare, între stele unde nu există mizerie umană! Misiunea ta a fost să informezi oamenii cât de mult contează să aibă grijă de viața și sănătatea lor! Sigur că D-zeu va crea o frumoasă misiune pentru tine acolo în înaltul cer, împreună cu îngerii săi! Drum bun și cu lumină iubita noastră prietenă! „Carmina Olar”
Vedem și auzim peste tot, „REDUCEȚI VITEZA, VIAȚA ARE PRIORITATE” deși probabil că nepăsarea e cea care ne ucide! Nu mai fi indiferent! Respectarea regulilor de circulație salvează vieți, chiar viața ta! Implică-te!
Nu imi vine sa cred chiar sa dus asa om cu suflet bun stii cum zic altii „Omul Cu suflet Bun Dumnezeu Dosr pe aia ii ia” ????? Mihaiela Vei ramane Etern Jn viata noastra si ai tai si in inimile. Tuturor Nu te gandii ca nu o sa ne mai vedem Ne. Vom. Vedea in alta lume. Si alta viata acolo. Sus cu oameni diferiti???Te Vom. Iubii pentru tot deauna Mihaiela Rusu?????